O carte pe lună - "Inteligența Erotică" ("Mating in Captivity").

mating in captivity

Scriam acum ceva timp că e musai să vă povestesc despre cartea asta care, mie una, mi-a schimbat complet modul de înțelegere asupra relațiilor de cuplu. Eu am citit-o în engleză, sub un titlu mai mult decât incitant - "Mating in Captivity" -  și mă bucur tare mult să descopăr că s-a tradus și în românește.

Esther Perel are un talent extraordinar de a îmbina profunzimea psihoterapetutului cu elocința speaker-ului inspirațional. Discursul ei pe TED.com a devenit unul din cele mai vizionate în istoria site-ului iar ea este considerată acum unul din cei mai influenți experți în relații de cuplu la nivel mondial. Cartea e inspirată din sute de povești ale cuplurilor cu care Perel a lucrat de-a lungul anilor. Ideea centrală, extrem de simplă și, în același timp, șocant de puțin evidentă pentru majoritatea oamenilor, este că fiecare cuplu se zbate între două forțe contradictorii - dragostea, care caută apropiere și dorința, care are nevoie de distanță.

Perel explică mecanismele prin care îndrăgostiții caută aproape compulsiv o fuziune cu persoana iubită. Cu toții am trecut prin asta - dorul de celălalt chiar atunci când e lângă tine, gelozia, dorința de a monopoliza atenția și timpul persoanei iubite, pasiunea devoratoare care devine o energie ce te absoarbe cu totul în relație, făcându-te să uiți cine erai înainte de a-l cunoaște pe celălalt. Paradoxul este că atunci când, asemeni a doi magneți, îndrăgostiții fuzionează, tensiunea dispare. Revelația mea, citind această carte, a fost că acea tensiune care îi determină pe oameni să vrea să se apropie cât mai mult este de fapt una și aceeași cu dorința care păstrează vie pasiunea sexuală între aceiași doi oameni. Intimitatea sfârșește prin a ucide sexualitatea. Iar cuplurile au nevoie de ambele.

Pare o situație fără ieșire. Însă nu e așa, explică Esther Perel. Cuplurile "inteligente erotic" găsesc o stare de echilibru între aceste forțe contradictorii. Cuplurile în care pasiunea rămâne vie știu să respecte individualitatea fiecăruia în cadrul relației. A fi împreună cu celălalt nu înseamnă a fi totuna cu el. A petrece timp împreună nu înseamnă a renunța la timpul pentru tine. A avea preocupări și pasiuni comune nu este egal cu a te dezice de toate acele lucruri care îți plac doar ție, iar celulalt nu.

Familiaritatea, siguranța, confortul date de o relație în care există deschidere, comunicare și încredere nu sunt neapărat incompatibile cu misterul, surpriza, pofta continuă de a descoperi pe care mulți dintre noi le asociem doar cu începutul relațiilor, însă unii, mai norocoși sau mai înțelepți, știu să le cultive și după 20 de ani împreună.

"Atunci când totul a fost descoperit nu mai rămâne nimic de căutat" - este mesajul pe care Esther Perel îl transmite în cartea ei. A te dezvălui în fața celuilalt complet este un cadou, însă, ridicat la rang de obsesie, devine o povară și o sursă sigură de plictiseală și rutină ucigătoare. Distanța poate fi la fel de sănătoasă ca și apropierea. Capacitatea de a rămâne tu însuți și de a exista lângă celălalt, fără a sufoca, acapara, renunța la tine - sunt, se pare, secretul unor relații fericite pe termen lung.

Perel abordează subiectul pasiunii în cuplu din foarte multe perspective. Vorbește despre nevoia de a trăi în intimitate roluri pe care nu le-am juca nici în ruptul capului în viața de zi cu zi. Despre bărbatul puternic care, lângă femeia iubită, își dorește să fie vulnerabil. Despre femeia de succes care, în dormitor, e mai mult decât bucuroasă să fie condusă. Despre rolul fanteziei în viața sexuală a unui cuplu. Despre "cutremurul" generat de apariția unui copil - iar aici e mai puțin vorba despre stresul generat de însăși nașterea celui mic, ci de faptul că prea multe cupluri se confundă cu rolul de "tati" și "mami" și uită că au fost iubiți înainte de a deveni părinți. Despre cum experiențele propriei copilării ne modelează comportamentele în cuplu mai târziu. Despre pericolele de a defini în termeni rigizi ce este "normal", "frumos" și "acceptabil" când e vorba de sex. Despre constrângerile culturale care ne-au "modelat" și contradicțiile între cutumă și instinctualitatea intrinsecă sexualității.

Copil fiind, mereu ma întrebam de ce basmele se sfârșesc atunci când prințul și prințesa se căsătoresc. De ce nu povestește nimeni ce urmează pe drumul spre "până la adânci bătrâneți"? Mai târziu m-am gândit că poate tocmai asta e rostul basmului  - să te lase suspendat în starea aia în care toate ușile sunt deschise, în care viitorul înseamnă un șir de minunate posibilități, care sunt toate la fel de reale pentru că sunt, toate, încă pe tărâmul lui "va urma".

Și mai târziu, am descoperit pe propria piele mi-au confirmat nenumărați alți oameni că "va urma" înseamnă de cele mai multe ori rutină, plicitseală și mai nimic din acel mult râvnit "happily ever after".  Citind cartea asta mi-am reamintit că nu e musai să fie așa. Prințul și prințesa nu trebuie să se piardă în cenușiul rutinei, din care doar criza de la 40 de ani îi mai poate scoate - și atunci deseori separat, nu împreună.

Există "happily ever after", însă e nevoie de multă conștientizare. Dragostea e muncă, în cel mai bun sens al cuvântului. Iubirea și pasiunea pentru toată viața nu sunt un mit. Însă au nevoie să fie hrănite, întreținute, îngrijite. O relație e ca o floare. Nu e suficient s-o plantezi în pământ fertil. Are nevoie de lumină, de apă. Iar Perel explică mai bine decât oricine altcineva în ce constau "lumina" și "apa".

Cartea asta sparge multe tabu-uri. În același timp, aduce speranță și, cred eu, revelații, pentru nenumărați oameni prinși în relații în care dragostea pare să fi ucis în mod paradoxal pasiunea. "Împreună până la adânci bătrâneți" va căpăta alte sensuri după ce o să citiți cartea lui Esther Perel. Vă promit.