Anul acesta se împlinesc 12 ani de când m-am întâlnit cu trainingul și vreo zece de când am înțeles, în modul cel mai profund, că menirea mea pe pământ este să însoțesc oamenii pe drumurile încurcate spre ei înșiși și spre vieți mai responsabile și mai conștiente (având permanent grijă să fac același lucru și cu mine însămi). În spatele acestei misiuni de facilitator de autocunoaștere se află o convingere profundă pe care o am că noi, oamenii, nu ne putem salva de noi înșine decât trezindu-ne, devenind mai înțelepți, mai deschiși, mai conectați cu noi, cu cei din jur și cu planeta asta care (încă) ne mai susține pe toți. Cred cu tărie că specia umană are uriașă nevoie de un upgrade de conștiință și mi se pare că viața mea are mai mult sens dacă aleg să fiu și eu, cu munca mea, o picătură în efortul ăsta de maturizare colectivă, indiferent care ar fi rezultatul lui final și indiferent dacă o să apuc, în timpul vieții mele, să văd niște rezultate încurajatoare.Misiunea asta s-a așezat armonios pe o meserie pe care deja o iubeam - aceea de facilitator de învățare a adulților. Mi-am petrecut în anii ăștia mii de ore stând în picioare în săli de training prin zeci și zeci de companii, picurând mesaje de schimbare. Însă, oricâtă bucurie îmi aducea ce făceam, am înțeles că eforturile mele erau mai puțin decât o picătură într-un ocean. Am înțeles că niciodată un trainer, un coach sau un consultant, nu vor putea schimba cultura unei întregi organizații și nici măcar pe cea a unei singure echipe. Schimbarea sistemică vine din interior. Oamenii se întorc la birou, la șeful lor, după două zile de curs care i-a mișcat și inspirat iar omul acela - managerul - are puterea ca în 10 minute să hrănească sau să strivească tot ce a reușit o experiență de învățare să planteze în mintea oamenilor din echipa sa. Starea de bine a oamenilor din organizații este direct legată de atitudinea managerului - un lider echilibrat, matur și conștient are șanse mult mai mari să construiască o echipă în care oamenii nu doar să facă o treabă bună, dar în care să și înflorească și să fie împliniți.În 2014 mi-am propus să creez un program prin care să susțin exact acei manageri care simt că rolul lor este mai important decât doar a livra niște cifre. Un program în care liderii să se întâlnească cu ei înșiși, să treacă printr-un proces de transformare personală și să descopere un instrument puternic (coaching-ul) prin care pot apoi duce acea transformare mai departe în echipele și companiile lor. În 2015 a avut loc prima sesiune a Școlii de Coaching Mind Learners. În anul acela am devenit mamă de două ori - mama copilului meu și mama acestui proiect care a crescut dincolo de cele mai frumoase vise ale mele.De atunci au absolvit șapte grupe ale școlii de coaching și a opta își începe călătoria în această primăvară. Avem peste 100 de absolvenți și mulți dintre ei au mers mai departe, creând proiecte cu sens în companiile lor, alții au fost acreditați de Federația Internațional de Coaching și au însoțit, la rândul lor, alți oameni înspre versiuni mai bune ale lor înșile. Dincolo de binele pe care l-au dus liderii din program în organizații, Școala a mai adus ceva la care nu m-am așteptat. S-au născut niște prietenii extraordinare, oameni s-au alăturat și început să viseze și să construiască împreună. Încet, încet, în jurul Școlii s-a construit o comunitate de lideri conștienți și o rețea de suport reciproc care a atins foarte multe destine.În toți anii ăștia, nu am fost singură în călătorie. Am avut alături prietene dragi, care au crezut de la început în proiectul ăsta și au ales să co-faciliteze alături de mine. Delia Sofonea mi-a fost alăuturi când școala era încă în faza de bebelușie, apoi s-a alăturat Maria Dinu și am mai făcut câțiva pași și apoi cele două femei extraordinare împreună cu care am adus programul la maturitate  - Carmen Sidon și Alecsandra Lițu.Carmen este unul dintre cei mai buni, mai înțelepți și mai plini de compasiune oameni pe care îi cunosc. Este un lider care întruchipează spiritul școlii, care a reușit să cultive, în ani de zile, înțelepciunea în echipa ei și în organizația din care face parte și să aibă, de una singură, un impact extraordinar într-o cultură care mai include câteva mii de oameni. Alecs mi-a devenit și rămas prietenă de suflet încă din primele zile ale mele ca trainer, acum doisprezece ani. Este un facilitator excepțional, un terapeut de la care am învățat enorm despre ce înseamnă relații conștiente și un om care mi-a arătat puterea fantastică a onestității, autenticității și prieteniei necondiționate. Amândouă sunt oameni care nu doar fac coaching, ci sunt coachi - trăind în fiecare zi, în viețile lor, spiritul acestei misiuni de însoțire a altora pe drumuri pe care ei și le-au ales, iar asta le-a făcut cele mai bune co-facilitatoare la care aș fi putut visa.La fel cum, din rolul de părinți, învățăm că misiunea noastră este să ne însoțim copiii până vor fi pregătiți să pornească prin lume fără noi, din rolul meu de creator al Școlii de Coaching Mind Learners am știut mereu că va veni o zi când programul ăsta va merge mai departe fără mine și că asta va fi măsura împlinirii visului meu. În 2019 a venit acel moment.În această primăvară, doisprezece oameni minunați vor porni la drum însoțiți de Alecsandra și de Carmen, în timp ce eu voi deschide un alt capitol din viața mea, în alt colț de lume. Voi rămâne aproape, mentor pentru cei care trec prin experiența școlii și parteneră de învățare pentru cele două dragi prietene ale mele, cu care împărtășesc aceeași misiune și care m-au învățat că poți merge mână în mână chiar și atunci când tălpile îți calcă pe continente diferite.