Stau în aeroport în Amsterdam în așteptarea ultimului zbor, al patrulea în peste 30 de ore, și mă simt ca un copil în fața unei coli mari de hârtie. Albă, lucioasă, e o invitație irezistibilă la colorat. E 2014, cu tot ce o să aducă el. Iar eu am cele mai frumoase creioane colorate din lume și imaginație cât cuprinde.

Săptămânile astea, în puținul timp în care am ajuns la internet, mi-am văzut iar wall-ul de Facebook invadat de bilanțuri pentru ce a însemnat 2013 și planuri pentru 2014. Anul ăsta, spre bucuria mea, s-au înmulțit oamenii care refuză să-și mai facă planuri pe care știu bine că le vor abandona înainte ca ianuarie să se fi terminat. Dacă te gândești bine, sfârșiturile și începuturile de an sunt niște granițe arbitrare, o convenție în calendar, și cu toate astea au puterea să ne arunce invariabil în reflecție și în visare. Uneori mă întreb, cu un strop de tristețe, de ce oare nu suntem mai aplecați spre noi înșine și în restul timpului - de ce doar acum, la dată fixă, când 3 din coada datei se schimbă în 4? E ăsta oare singurul moment în care chiar merită să ne întrebăm cine am fost și cine devenim?

Zilele trecute am dat peste un articol tare frumos pe tema asta, care poate fi sintetizat într-o singură întrebare - "Cine ești acum și nu erai încă anul trecut pe vremea asta?".  În loc să ne mai gândim la ce ne-a adus, sau nu ne-a adus, anul care a trecut și să ne facem planuri și proiecte pentru anul cel nou, ar fi minunat să ne oprim o clipă și pur și simplu să ne bucurăm. Să ne bucurăm de tot ceea ce am devenit în timpul ăsta și tot ceea ce avem potențialul să devenim în continuare.

Cine sunt eu acum și nu eram anul trecut pe vremea asta?

Sunt mai împăcată, mai senină, mai iubitoare, cu mai multă poftă de joacă, mai curajoasă, mai tolerantă, mai bună prietenă cu sufletul meu și cu visele mele. Toți pașii ăștia spre devenirea personală sunt culori pe care anul trecut le-am dobândit și le-am adăugat în cutia magică cu care o să colorez anul ăsta. Și peste un an o să mai fac alți pași și o să descopăr alte culori.

Anul trecut am renunțat să-mi mai fac planuri și mi-am dat voie să mă las surprinsă. Anul ăsta am înțeles că ceea ce dobândesc de la un an la altul nu sunt realizările sau obiectivele îndeplinite, ci transformările interioare. Asta cred că e, de fapt, moștenirea pe care anul vechi mi-o lasă - "culorile" cu care pot picta coala albă reprezentată de anul nou - ceea ce eu sunt, și nu eram înainte, și pot aduce anul ăsta în viața mea.

Asta vă doresc și vouă - printre obiective și proiecte să vă opriți un pic să vă admirați conștient propria transformare, "cutia de colorat", cu toate nuanțele care au apărut acolo în ultimul an. Și vă doresc să vă bucurați în fiecare clipă de coala asta frumoasă și albă a lui 2014 și s-o pictați cu bucurie și inspirație în fiecare zi, punând acolo toate culorile minunate pe care le aveți în voi. Să fie 2014 anul culorilor interioare!