De mai bine de două săptămâni, am început un exercițiu numit "100 de zile de fericire" (100HappyDays). Este o idee a unui tânăr din Ukraina care, într-un moment de tristețe din viața lui, a decis să-și ia soarta în mâini și să își amintească sieși câte motive de fericire avea de fapt. 100HappyDays a devenit un fenomen mondial, iar anul trecut am privit cu admirație mai mulți prieteni care au trecut cu succes prin cele 100 de zile de fericire și nu s-au oprit acolo.

Exercițiul presupune ca, în fiecare zi, timp de 100 de zile consecutive, să conștientizezi cel puțin un moment de bucurie și să scrii ceva despre asta - pe o rețea de socializare sau undeva unde să vezi doar tu. Eu fac exercițiul recunoștinței zilnice de mai mult timp și cred sincer că mi-a schimbat viața. Acum am decis să experimentez cum e să mă gândesc nu numai la de ce sunt recunoscătoare, ci și, concret, când în ziua respectivă m-am simțit fericită.

Ce implică exercițiul ăsta?

E simplu -  între alte postări pe Facebook din acea zi, alegi să incluzi și una dedicată momentului tău de fericire - un gând, o poză. Sau poți, dacă nu vrei să faci asta public, să-ți iei un caiet în care să notezi zilnic motivul tău de fericire. Important este să existe acel moment când te oprești și îți spui ție de ce te-ai bucurat astăzi. Acel moment de prezență, de conștientizare. Și important e să imortalizezi într-un fel acel moment, să te poți întoarce la el și să-l folosești ca resursă pentru alte zile și alte momente poate mai puțin plăcute. Dacă reușești să faci exercițiul ăsta timp de 100 de zile consecutiv, ai toate șansele să observi ceva profund schimbându-se în modul tău de a percepe lumea.

S-ar putea să-ți dai seama că observi lucruri frumoase care înainte îți scăpau. Sau că te bucuri de "mărunțișuri" cărora altă dată nu le dădeai importanță. Că relațiile tale devin mai armonioase. Sau că ai devenit mai optimist, relaxat, senin, prezent. Cel puțin asta am observat eu (la mine și la alții) și asta afirmă majoritatea celor care au reușit să finalizeze provocarea. Iar ei sunt destul de puțini - sub 30% din cei care o încep.

Dintre cei 70% care nu au dus până la capăt exercițiul, vasta majoritate au citat lipsa timpului ca fiind principala cauză. Asta înseamnă că nu avem timp, în 16 ore în care suntem treji, să trăim conștient nici măcar un singur moment de fericire. Nu avem timp să ne bucurăm. Atunci pentru ce avem timp? Mă întreb...

Există din ce în ce mai multe studii din zona psihologiei pozitive și neuro-științei (autori precum Martin Seligman sau Dan Siegel) care sugerează că modul în care gândim ne modifică nu doar starea de spirit, ci și structura creierului. 100 de zile de fericire înseamnă 100 de ocazii în care creierul tău poate crea sinapse noi, în direcții mult mai constructive decât până acum. 100HappyDays nu este de fapt nimic altceva decât un mare exercițiu de neuro-plasticitate, o ocazie să construiești altfel de drumuri în mintea ta, drumuri înspre direcții mai luminoase și perspective mai frumoase decât ai fost capabil să vezi în trecut.

În cele câteva zile de când am început exercițiul ăsta am observat ceva interesant. Dacă nu există, aparent, niciun motiv de bucurie într-o zi, îl caut. Și, surpriză, îl găsesc! În trecut căutam și, desigur, găseam motive de nemulțumire chiar în cele mai favorabile circumstanțe. Acum fac exact invers. Iar mintea mea mă ascultă. Se crează cercuri virtuoase - găsesc un motiv de bucurie, deci mă simt bine, deci îmi creez cu ușurință alte motive de bucurie, zâmbesc mai mult, oamenii din jur îmi zâmbesc mai mult iar lumea îmi pare dintr-o dată un loc mult mai prietenos și plin de oportunități, mai degrabă decât amenințări, lucrurile pe care mi le propun îmi ies mai ușor pentru că sunt mai puțin stresată, deci am mai multă încredere în mine și tot așa...

În tot fluxul ăsta de stare de bine îmi dau seama că trec mult mai repede peste lucruri care altă dată mă supărau, că iert mai ușor, că sunt mai generoasă, răbdătoare, că am mai mult simț al umorului în situații pe care altă dată le găseam agasante. Constat că pot, conștient, să-mi aleg starea de spirit.

Așadar, dacă vi se pare că meritați măcar câte un moment conștient de fericire în fiecare zi sau dacă simțiți nevoia să faceți pur și simplu un exercițiu de de-stresare și educare a minții voastre într-o direcție constructivă - vă recomand din suflet experimentul 100HappyDays. M-aș bucura să-mi și împărtășiți constatările voastre.

Ce învățați despre voi? Ce se schimbă după câteva zile? Dar după o lună? Cum vă simțiți odată ce modul ăsta de gândire a devenit obișnuință?

În lumea asta, în care multora ne e mai ușor să ne plângem decât să ne bucurăm, n-ar fi rău să trăim treji și conștienți și câte un pic de fericire. Mai exact măcar o clipă. În fiecare zi. 100 de zile. Sau mai mult :)